Bunica, draga mea bunică

Mi-a dat banutii ei,

Pititi intr-o batista,

Si a ramas la poarta,

Privind, in urma trista…

In gandul ei se-ntreaba:

„Oare-oi mai apuca,

Sa o mai vad la anu’

Pe nepotica mea?”

Pe drumul meu spre casa,

Abia puteam cara,

Borcane cu dulceata,

Si tot ce mi-a dat ea…

Uitandu-ma-n bagaje,

M-a coplesit durerea,

Caci ce-atarna mai greu,

Era de fapt… IUBIREA!

Loading...