POVESTE ADEVĂRATĂ. Sunt obligată să-i accept amanta soţului meu: „Nu ştiu cum se zice, sunt țărancă. Dar uite că tot l-am prins”

Acum sunt la vârsta la care ar fi trebuit să mă gândesc la pensie. Din păcate însă, eu nu voi avea pensie niciodată, iar asta fiindcă am acceptat condițiile soțului meu, care nu

m-a lăsat să muncesc o zi. Din acest motiv, acum trebuie să-i accept și amanta, nu am încotro. Unde să mă duc, din ce să trăiesc, la aproape 60 de ani? Vina e doar a mea… Vreau să vă povestesc prin ce-am trecut, ca să fie un exemplu pentru celelalte femei, mai tinere

și mai lipsite de experiență, scrie libertatea.ro. După ce vor citi povestea mea, m-aș bucura dacă ar fi mai înțelepte, dacă vor sta pe gânduri și vor înțelege că, în viață, e bine să nu depinzi de nimeni, să fii pe picioarele tale, să ai o pâine a ta. Oricât de greu le-ar fi să meargă la serviciu sau oricât de mulți bani ar avea soțul lor, e bine să câștige și ele o leafă, ca

să nu fie la mâna altcuiva. Fiindcă nu pot ști ce le aduce viitorul. Se pot trezi la șaizeci de ani bătute de vânt, la fel ca mine, sub papucul unui nemernic. și ce e mai rău este că, la vârsta aceea, e prea târziu ca să mai poată îndrepta lucrurile, ca s-o mai ia de la capăt. Nu le

rămâne decât resemnarea amară. Sunt din Buftea, un oraș care avea tradiție cinematografică înainte de ’89. La studioul cinematografic mi-am și cunoscut soțul, pe Eduard. Era operator, iar eu tocmai ce fusesem angajată, datorită unei prietene, ca garderobieră.

— Cum e, Valerio, la tine, la slujbă? mă descosea mama, curioasă. Te pun și pe tine să joci în filme?

— N-am eu norocul ăsta, mamă. Dar tot îmi place, e o lume nemaipomenită! Vorbesc față-n față cu toate vedetele din țara asta!

Mi se părea că trăiesc un vis: îi vedeam pe toți marii actori, erau aproape de mine, îi atingeam, vorbeam cu ei. Cei mai mulți erau tineri, dar deja celebri, și mie mi se părea că a dat norocul peste mine fiindcă reușisem să mă angajez acolo.

— Cine știe, poate că te-o descoperi și pe tine cineva, mai știi de unde sare norocul? visa mama, care era chiar mai naivă decât mine.

Ce-i drept, eram destul de frumoasă, nici-cum de lepădat. și eram și foarte tânără, aveam doar optsprezece ani! 0 copilă, ce mai! îmi place să mă gândesc uneori că visul mamei s-ar fi împlinit, poate, dacă nu mi-ar fi ieșit în cale Eduard, ca să-mi sucească mințile. Poți să

știi, vorba mamei, de unde sare norocul? Ei bine, am crezut că norocul meu era bărbatul ăsta arătos, cu ochii aprigi și cu mustață întoarsă, bun de gură. Era tot timpul vesel, pus pe glume. Cum mă vedea, cum mă tachina cu o vorbă ascuțită și hazlie, la care nu puteam să

nu râd, oricât mă străduiam. Atâta s-a ținut de capul meu, că până la urmă am acceptat să dansez cu el, la serbarea de 1 Mai, organiza-tă de conducerea studioului pe malul lacu-lui. și tot acolo m-a sărutat pentru prima oară. M-am tras repede înapoi, speriată de gestul lui îndrăzneț:

— Să nu-ți închipui că-s una din alea, știi tu de care… i-am zis eu repede, supărată mai mult pe mine fiindcă-i răspunsesem la sărut.

El m-a luat de mână și m-a privit drept în ochi:

— Ce te face să crezi că te-aș lua drept una dintr-alea?

— Păi am auzit că ai avea o iubită, pe una, Gina, secretară de platou. Vorbește lumea că nu prea e fată de casă…

Eduard a început să râdă.

— Așa vorbește lumea? Se vede treaba că nu ți-au ajuns decât bârfe mincinoase la urechi. Gina nu-i iubita mea. Am ieșit de vreo două ori cu ea în oraș, atâta tot. Nu e nimic serios între noi. Dar mi-aș dori să fie ceva serios între mine și tine. Dacă aș fi sigur că mă placi cât de puțin, că am o șansă la tine, nu m-aș mai uita la nimeni, pe cinstea mea! Ei, ce zici?

— Ce să zic, ești un bărbat cu „vino-ncoace”, ai o droaie de admiratoare…

— Dar tu mă placi?

Țopăia în jurul meu, făcând-o pe cocoșul, fluturându-și o mână în dreptul frunții, în semn de creastă. Am pufnit în râs, fiindcă era tare nostim.

— Oprește-te, Eduard, că mor de râs!

— Ba nu mă opresc, până nu-mi spui că mă placi și vrei să fim prieteni! Vrei?

— Vreau, numa’ stai locului, că m-ai amețit!

Citeste continuarea

Loading...