POVESTE ADEVĂRATĂ. Sunt obligată să-i accept amanta soţului meu: „Nu ştiu cum se zice, sunt țărancă

Atunci m-am trezit luată pe sus și învârtită de trei ori, până am amețit cu adevărat. Mi-am revenit cu greu, după un nou sărut.

Acela a fost începutul prieteniei noastre, care a durat vreo jumătate de an, până când Eduard m-a cerut în căsătorie. Spre surpriza mea, mamei nu i-a plăcut deloc de el, când l-a cunoscut.

— Valerio – mi-a zis ea în bucătărie, unde m-a tras deoparte, în seara când Eduard a venit să mă ceară de la ai mei -, mie nu-mi place băiatul ăsta! Are o privire de curvar, ai văzut cum îi joacă ochii? Eu cred că, dacă-l iei, o să ai necazuri cu el, n-o să faci casă bună. Ăsta nu-i om serios, fetițo, să știi!

— Mamă, nu-l cunoști! Așa e el, mai vesel și mai glumeț din fire, dar nu se uită după altele! Ce ți-a venit, de nu-ți place?

Dar mama a ținut-o una și bună că nu-i place de el, că ascunde ceva. Am făcut însă ca mine și nu i-am dat ascultare. Așa că m-am măritat, la nouăsprezece ani abia împliniți.

Imediat după nuntă, Eduard mi-a interzis să mai merg la muncă.

— Câștig eu destui bani pentru amândoi, nu-i nevoie să te mai scoli și tu dimineața, să te chinui cu servi-ciul. Ia stai tu cuminte acasă și ai deocamdată grijă de mine, iar mai pe urmă, de copilul nostru!

Am cedat mult prea ușor, prea ușor am renunțat la serviciu. Am încercat, ce-i drept, să aduc argumente pro, dar n-au ținut. Eduard le-a spulberat pe toate, iar când a zis că nu vrea ca alți bărbați să mă privească sau să mă atingă, să-mi facă vreo propunere, m-a convins. Mi-am zis că mă iubește foarte mult și n-ar suporta gândul că m-aș putea uita la altcineva.

Bărbații sunt destul de orgolioși, așa îmi spusese mama, nu suportă ca nevasta să le fie râvnită de alții. Mie mi s-a părut atunci că gelozia lui Eduard e suprema dovadă de iubire. Așa că am renunțat la slujbă, deși cu părere de rău, fiindcă-mi plăcea ceea ce făceam și mai aveam și ocazia să cunosc actori.

M-am dedicat familiei. Am crescut trei copii și am făcut oameni din ei. Sunt mândră de copiii mei. Anii au trecut de-a valma, până am ajuns să număr la vârstă cincizeci și șapte. Abia atunci mi-a fost dat să aflu că, în timp ce eu îmi vedeam de casă, Eduard trăia cu o altă femeie, avea o altă familie, făcuse un copil cu acea femeie…

Vă dați seama cât de bine a ascuns el acest lucru, dacă mama n-a putut afla până acum de viața lui dublă! A venit valvârtej la mine și mi-a făcut capul calendar:

— Ai văzut, nemernicul? ți-a stricat viața, îngropându-te între patru pereți, ți-a stricat viitorul, iar el, în tot acest timp, se ducea la alta, trăia cu alta, dormea în pat cu ea, îi dădea bani pentru copil, să-l trimită la școală…

Mi-a povestit tot, de-a fir a păr. Aflase asta de la o babă de-a ei, care o cunoștea pe amanta lui Eduard. Femeia aceea îi povestise viața ei cu amantul însurat, care avea trei copii legitimi. îi dăduse babei toate informațiile, inclusiv adresa ei și… a noastră. Asta fiindcă simțea

că boala de inimă de care suferea era destul de serioasă și oricând putea face un infarct. Cum fiul ei nu se afla în țară, nu mai rămânea, în caz de ceva, decât Eduard, care să fie anunțat că i s-a întâmplat ceva. Iar „secretul” acesta și-a făcut drum, cât ai clipi, spre urechile mamei.

— Nenorocitul, unde e, să-i rup picioarele?! țipa mama, care, la cei peste optzeci de ani ai săi, e de o vitalitate ieșită din comun. 0 să-l omor! striga ea, agitând bastonul în aer, ca pe o armă.

— Mamă, nu te pripi, poate nu e el, cine știe despre cine o fi fost vorba… Tu ai fost de la bun început împotriva lui Eduard, abia ai așteptat o ocazie să te răzbuni pe el!

— Valerio, tu n-auzi că nenorocita aia i-a dat Lenuței adresa voastră? Ce-ți mai trebuie ca să te convingi?

— De unde să știu că-mi spui adevărul?

— Cum? Crezi că ți-aș turna o asemenea gogomănie, ca să te despart de el, la vârsta pe care-o ai? ți-am spus adevărul, fiindcă nu pot îndura să știu că, după ce s-a culcat cu alta o viață întreagă, s-a întors acasă, să-l speli, să-l calci, să-i dai de mâncare! Că n-ai mai știut

altceva decât să faci treabă, toată ziua te văd în bucătărie. Că mai e și pretențios, vrea nu știu ce feluri de mâncare, domnul tău! Așa a văzut el prin țările pe unde a umblat! 0 mâncare de cartofi n-ar fi de nasul lui, trebuia să te pună să-i gătești fazan expandat…

Citeste continuarea

Loading...